Forjări din aliaj de titansunt utilizate pe scară largă în domeniul aerospațial datorită densității scăzute, rezistenței la temperaturi ridicate, rezistenței la coroziune și proprietăților non-magnetice.
Aliajele de titan sunt materiale non-magnetice, astfel încât metodele convenționale pentru testarea nedistructivă a aliajelor de titan pot fi doar următoarele: testarea cu ultrasunete, testarea penetrantă și testarea radiografică. În același timp, deoarece defectele forjărilor din aliaj de titan sunt în principal fisuri, goluri și supraîncălzirea neuniformă a structurii, să ne concentrăm atenția asupra modului de utilizare a testelor cu ultrasunete pentru a găsi fisuri și goluri.
1. Detectarea fisurilor în forjările de titan
În conformitate cu standardele de inspecție a aviației (BMS, BAC, QAS, OCTI, etc.), calibrați instrumentul cu ultrasunete și selectați sonda oblică corespunzătoare. Granulația internă a materialului din aliaj de titan este fină și există mai puțină dezordine, astfel încât sonda oblică trebuie doar să alunece în zig-zag din două părți. Coubina trebuie să fie glicerină pentru a minimiza influența cuplajului dintre sondă și piesa de prelucrat. Fisurile (discontinuitățile) nu pot fi detectate de undele ultrasonice. În acest caz, pentru inspecția auxiliară sunt necesare teste de curent eddy și teste penetrante.
2. Detectarea golurilor în forjările de titan
Standardul de detecție este același cu standardul de detectare a fisurilor. În acest caz, este necesară o sondă dreaptă (cu o singură chintă și dublă dreaptă) pentru a detecta defectele nule. În detectarea sondelor drepte, sunt vizați în principal următorii parametri: înălțimea și pierderea undei inferioare, înălțimea ecoului defectului (dimensiune echivalentă), adâncimea defectului, zona etc. Pentru goluri deosebit de mici, este posibil ca sondele drepte să nu le poată detecta, iar sondele înclinate pot fi utilizate pentru a le detecta, dacă este necesar.
